Multi dintre noi s-au obisnuit sa joace rolul de victima pentru a obtine mai usor atentie, afectiune, protectie si, nu in ultimul rand, bani. Pericolul apare cand ramanem prea mult in aceasta stare pentru ca ajungem dependenti de altii si, mai devreme sau mai tarziu, va apare si boala.
Nu exista om care sa nu se fi confruntat cu o drama in viata, fie ca e vorba de pierderea unei persoane dragi, fie de un esec in afaceri sau concedierea de la locul de munca. Cei mai multi exagereaza nejustificat momentul negativ pe care il traverseaza, iar unii dintre noi chiar se folosesc de acesta pentru a se victimiza excesiv, din dorinta de a capata atentia celor din jur.
Pe termen mediu si lung, acest gen de atitudine va avea consecinte extrem de negative asupra sanatatii. Cei in cauza vor fi permanent stresati, anxiosi si vor avea tendinta sa isi planga de mila la orice pas, iar la un moment dat se vor imbolnavi.
Starea de victima poate fi comparata cu situatia in care mananci un produs alimentar expirat. Daca se intampla odata, nu este nicio problema, dar daca situatia se repeta, pot apare probleme serioase.
Persoanele care se victimeaza vor atentie de la cei din jur, protectie, energie si foloase materiale. Cei in cauza sunt inconstienti in buna masura legat de starea in care se gasesc. Daca ii intrebam, cei mai multi dintre ei vor considera normal sa se comporte ca niste victime pentru un necaz care li s-a intamplat in viata personala si profesionala.
Mai grav este ca sunt si persoane care imbraca haina de victima, jucand teatru pentru a primi ceea ce au nevoie, dupa cum aminteam si anterior. Pentru a intelege si mai bine cum functioneaza lucrurile, este necesar sa vorbim despre asa numitul triunghi social.
In societate, fiecare dintre noi joaca trei roluri: victima, agresor si salvator. Cel mai banal exemplu este un cersetor. Iti cere bani, iar daca nu ii dai, trece de la postura de victima la cea de agresor, in sensul ca te injura si poate te si agreseaza. Starea de victima este un program mental, o stare emotionala, dar si o manifestare fizica.
Diferenta dintre mila si compasiune
Persoanele care se victimeaza au mentalul si emotionalul setat pe postura de victima. Fizic, corpul acestora este usor inconvoiat, capul este aplecat, iar privirea este mai mereu in pamant. Totul denota neajutorare. Postura de victima este permanent exersata, de multe ori inconstient, pentru a produce efecte maxime asupra celor carora se adreseaza.
Se ajunge astfel la o stare de dependenta de persoanele care isi ofera ajutorul. Este o stare siumilara cu dependenta de alcool sau tutun. Persoanele care traiesc aceasta stare de victima devin efectiv sclavi. Victimizarea este ca un sablon mental si emotional care fie a fost preluat de la cineva, fie a fost dezvoltat de-a lungul anilor.
Cei in cauza se vor compara mereu cu altii si se vor concentra pe lipsuri mai degraba decat pe ce au, se simt blocati si de multe ori refuza socializarea pe motiv ca nu pot sau nu stiu cum sa iasa din starea de victima. Persoanele care se victimizeaza nu au incredere in general in oameni si in special in propriile lor forte, iar starea de neputinta este practic la ordinea zilei.
Nu este recomandat sa judecam sau sa criticam astfel de persoane pentru ca de cele mai multe ori vor respinge din start orice sfat. Ce este important sa intelegem este ca fiecare dintre noi sa faca diferenta dintre mila si compasiune. Prin sentimentul de mila nu vom face altceva decat sa rezonam, sa ne punem in pielea respectivului, ceea ce nu este deloc bine pentru ca vom deveni, la randul nostru, niste victime. Daca vom trata cu compasiune acea persoana, o vom ajuta fara sa cuplam pe starile ei negative.
De unde vine vindecarea?
Pentru a iesi din starea de victima este necesar in primul rand ca persoana in cauza sa isi doreasca acest lucru. Si asta pentru ca, asa cum mentionam si anterior, multi dintre noi s-au obisnuit cu aceasta postura pentru ca pot obtine diverse avantaje relativ usor.
Este usor sa gasesti scuze, reprosand altora ceea ce nu reusesti sa faci tu. E suficient sa ne amintim de copilarie, cand frecvent dadeam vina pe altcineva cand faceam o boacana. Asta ne ajuta sa intelegem ca, de la o varsta frageda, unii dintre noi au invatat sa fuga de responsabilitate, dezvoltand gradual un complex de victima.
Este pana la urma o forma de negare a realitatii si de ascundere in spatele propriilor frici. Daca devenim constienti de ceea ce ni se intampla si dorim sa schimbam acest lucru, este necesar sa si actionam in acest sens, iar primul pas trebuie facut in legatura cu propriul interior. Nimeni nu ne va ajuta legat de ce fel simtim si gandim decat noi insine. De asemenea, trebuie sa avem curaj pentru a actiona permanent si a iesi astfel din aceasta stare.
Trecem astfel de la starea de victima la cea de luptator. De pilda, nu am ce sa mananc. Nu astept sa imi dea statul sau sa isi faca mila cineva de mine. Muncesc ca sa imi pot procura hrana, daca pot sa fac acest lucru. Prin urmare, este necesar sa ne schimbam modul de a gandi, de a simti si de a actiona. Este necesara o autoanaliza, in urma careia sa stabilesc ce imi lipseste, ce am nevoie din exterior si cum pot sa rezolva problema in interiorul meu. Concentrarea trebuie sa fie mereu pe momentul prezent, deoarece persoanele care se victimizeaza au tendinta de a amana permanent.
